O lumină păstrată împotriva tăcerii
Zborul a dispărut din vedere, dar așteptarea a căpătat o formă. Lângă lampă, ea ascultă radioul, caută printre vești și revine la fiecare tăcere ca și cum vocea lui s-ar putea afla încă acolo.
Lampa devine mai mult decât lumina unei odăi. Să o păstreze aprinsă este singurul gest pe care depărtarea și războiul nu i l-au putut lua—refuzul de a lăsa absența să țină loc de răspuns.
Nicio veste nu sosește, dar speranța rămâne.
Cât poate rezista speranța fără răspuns?