Când direcția își pierde certitudinea
Dincolo de catedralele scufundate, adâncimea încetează să mai urmeze o singură direcție. Cercuri, arcade și coridoare se reașază în jurul Astrei înainte ca ea să pară că își schimbă traseul.
O trecere devine lentilă, o ruină seamănă cu un calcul, iar aceeași structură capătă altă formă când este privită din alt punct. Percepția nu mai poate fi despărțită de navigație.
Pe măsură ce structura se reașază, nici susul, nici josul, nici direcția înainte nu mai rămân repere sigure pentru Astra. Geometria nu înconjoară pur și simplu drumul — hotărăște ce poate deveni un drum.
Se schimbă geometria în jurul Astrei sau se schimbă felul în care Astra o percepe?