Dincolo de trecere, realitatea încetează să mai fie fundal.
Trecerea se deschide într-un loc în care peisajul, lumina și structura nu mai pot fi despărțite. Lângă navă, silueta umană rămâne ultima măsură familiară a proporțiilor. Nicio destinație nu este dezvăluită; capitolul se încheie fără să spună dacă s-a schimbat lumea sau felul în care este privită.
Dincolo de marginea realității, se schimbă lumea — sau cel care o privește?