Desprinderea devine avânt
Pluto nu mai este solul de sub expediție. Rămâne doar o sclipire în urmă, în timp ce manevra de plecare se încheie și frontiera familiară dispare.
Neliniștea vine din accelerația care continuă fără un nou punct de orientare. Spațiul se deschide înainte, în timp ce ultimul reper familiar se stinge în urmă.
Dincolo de Pluto înseamnă mai mult decât un loc. Plecarea a devenit traversare, iar misiunea a devenit o călătorie fără un orizont familiar.
Când ultimul reper familiar rămâne în urmă, ce mai poate fi numit drum?