Frontiera rămâne în urmă
Pluto este încă atât de aproape, încât umple câmpul vizual al cabinei când plecarea este confirmată. Numărătoarea inversă rupe tăcerea, apoi lumina alb-albastră a motoarelor ridică nava din golful înghețat. Pentru câteva clipe, frontiera rămâne sub ea—solidă, vizibilă, aproape de atins.
Pe măsură ce altitudinea devine distanță, sensul lansării se schimbă. Nu mai este doar o navă care învinge gravitația. Ultimul prag al lumii omenești rămâne în urmă, iar expediția pătrunde în întuneric înainte de a ști ce o așteaptă.
Lumea cunoscută nu dispare dintr-odată. Se îndepărtează suficient de încet pentru ca plecarea să poată fi privită.
În ce clipă încetează o decolare să mai fie doar o ascensiune și devine o plecare?